Note despre fascismul psihiatric
    de Don Weitz - Toronto, Ontario

 

          De aproape 150 de ani, psihiatria se preface a fi o stiinta medicala si o ramura a medicinei. Nu este si nu a fost niciodata o stiinta sau un tip de ingrijire medicala. Psihiatria moderna este condusa de asumptii empirice nedemonstrate, prejudecati medicale si opinii pseudostiintifice. In psihiatrie nu exista fapte stabilite in mod stiintific sau dovedite in mod independent.  Psihiatria, de fapt, nu are legi sau ipoteze testabile sau teorii coerente si comprehensive. Psihiatriei ii lipsesc in mod evident probele sau dovezile stiintifice pentru a-si sustine pretentiile si sloganele vehiculate in mass media asupra existentei “bolii mentale” sau a “dezordinilor mentale”.

          Dupa aproape 70 de ani de practici psihiatrice si cercetari, inca nu exista  un test diagnostic pentru schizofrenie sau pentru oricare din celelalte 300 de asa-zise dezordini mentale enumerate in editia curenta a D.S.M.-ului ( Manualul Diagnostic si Statistic al Tulburarilor Mentale ), care este in mod esential o lista de categorii determinate de judecati morale asupra, chipurile, comportamentului anormal, publicate si propagandizate de Asociatia Psihiatrica Americana ( APA ). D.S.M.-ul este este biblia oficiala a psihiatriei organizate. D.S.M.-ul este echivalentul lui Malleus Maleficarum din Evul Mediu, pe care Inchizitia spaniola il folosea pentru a identifica, stigmatiza si arde pe rug vrajitoarele si ereticii. Vrajitoarele, ereticii si tapii ispasitori de astazi sunt etichetati ca bolnavi mentali sau schizofrenici.

          Spitalele de psihiatrie prin accentul pe care il pun pe controlul comportamentului pacientilor prin programe de modificare a comportamentului de mare risc, prin “tratamentele” biologice, prin constrangerile fizice si mecanice, prin usile si saloanele incuiate, prin camerele de izolare, intotdeauna au manifestat mai multe elemente fasciste.  As vrea sa ma concentrez asupra celor trei : frica, forta si frauda. Acestea sunt principiile si politicile calauzitoare folosite pentru a controla cetatenii si grupurile din populatie pe care liderii guvernului si alte autoritati, incluzand politia si asa-numitii experti in sanatatea mentala, ii judeca a fi dizidenti, problematici sau dificil de controlat. Spitalele de psihiatrie sunt foarte asemanatoare sistemului de inchisori. In inchisoare  sau in sistemul corectional psihiatrii sunt folositi ca si consultanti pentru a proiecta programe periculoase, neetice de modificare a comportamentului si pentru a indeplini experimente medicamentoase de mare risc asupra prizonierilor. Sistemul psihiatric si sistemul inchisorilor se folosesc de frica, forta si frauda in scopul controlului social si pentru a pedepsi – nu pentru scopul de a trata sau de a reabilita, care ambele sunt eufemisme. Este sau ar trebui sa fie evident ca tratamentul fortat este de fapt o pedeapsa. Acest tratament este in mod frecvent crud si de aceea ar trebui sa fie interzis in Statele Unite sub cel de-al optulea amendament al Constitutiei. Practic toate tratamentele din facilitatile psihiatrice sunt fortate sau sunt administrate fara un consimtamant informat. Aceste tratamente sunt administrate impotriva vointei “pacientilor” ( prizonierilor ) sau cu consimtamantul obtinut prin amenintarea pacientilor cu consecinte mai rele sau cu consimtamantul obtinut tinandu-l pe “pacient” in necunostinta de cauza cu privire la informatii importante despre riscurile serioase sau despre alternative. Consimtamantul informat in psihiatrie este o inselaciune cruda – nu exista.

          Frica / Teroarea – “ Teroarea actioneaza puternic asupra trupului prin intermediul mintii si trebuie sa fie utilizata in tratamentul nebuniei. Frica insotita  de durere si de senzatia rusinii uneori a vindecat boala.”  Acest lucru a fost scris aproape cu doua secole in urma in 1818 de dr. Benjamin Rush, parintele psihiatriei americane si primul presedinte al APA, a carui figura inca mai apare pe sigiliul oficial al Asociatiei Americane de Psihiatrie. Dr. Rush a recomandat si a folosit teroarea prin proiectarea camasii de forta, a scaunului tranchilizant si a “fricii de moarte“ pe numerosi pacienti ai azilelor psihiatrice din secolul al 19-lea. Rush odata si-a inchis propriul fiu intr-un azil psihiatric . Ce fel de tata !

          Frica este o motivatie puternica in inducerea conformitatii, obedientei si pentru a determina oamenii sa se supuna autoritatii. Istoric inducerea si manipularea fricii sau a terorii mascate a fost intotdeauna o politica cheie si o practica in toate regimurile fasciste ca de pilda Italia in timpul lui Mussolini, Germania nazista in timpul lui Hitler si Uniunea Sovietica din timpul lui Stalin – si de fapt sub oricare dictatura. Amenintarea cu pedeapsa, tortura si amenintarea ca vei fi ucis este destul pentru a produce frica, panica si teroare printre cei mai multi dintre oameni. Daca nu faci ceea ce ti se spune vei fi ucis sau vei pati lucruri mai grave.

          Dupa cum este folosita in psihiatrie frica sau teroarea este mai selectiva, dar este larg raspandita si este puternica. In institutiile psihiatrice psihiatrii recurg in mod frecvent la santaj pentru a-i controla  pe cei “ incotrolabili” , pe cei dificili sau ne-cooperanti. Psihiatrii si alti terapeuti isi ameninta pacientii cu incarcerarea de lunga durata, cu doze ridicate de neuroleptice sau “antidepresive” administrate fortat si/sau ii ameninta sa ii transfere in institutii psihiatrice de maxima securitate mai severe daca nu se comformeaza, nu reusesc sa urmeze ordinele doctorilor, refuza sa isi ia “medicatia” , refuza sa urmeze regulile institutionale sau isi supara gardienii in vreun fel. In general tintind populatia captiva de pacienti involuntari, aceste amenintari, in mod caracteristic  provoaca frica, iar medicii psihiatrii stiu acest lucru. De exemplu, acum cativa ani,  mai multi pacienti si fosti pacienti ai Queen Street Mental Health Centre, celebrul spital de psihiatrie sau psiho-inchisoare din Toronto, mi-au spus  ca psihiatrii i-au amenintat ca daca nu  se calmeaza  sau nu se cotroleaza vor fi transferati la Penetag, o diviziune a Oakridge Penetanguishene Mental Health Centre, o facilitate de maxima securitate din Ontario pentru modificarea comportamentului, cunoscuta pentru tratamentele aspre si brutale aplicate pacientilor. Penetag a fost si inca este recunoscuta ca o pedeapsa, una dintre cele mai barbare psiho-inchisori din Canada. Trebuia sa fi fost inchisa in urma cu multi ani, in special dupa relatarea unor abuzuri severe comise de psihiatrul Steven Harper.                                                   

          Amenintarea pacientului cu constrangeri fizice sau cu regimul celular este de asemenea extrem de eficient in trezirea fricii in pacienti. In practic fiecare sectie sau unitate psihiatrica, exista un loc numit eufemistic “ Camera tacuta” , o camera goala si uitata asemeni unei celule, cu o saltea sau chiuveta, iar de obicei nu exista toaleta sau paturi. In timp ce vegeteaza in “Camera tacuta” pacientii sunt uneori strans legati in 2 sau 4 puncte cu mansete de piele in jurul incheieturilor mainii sau/si a gleznelor picioarelor, neputand sa se miste ore intregi. Chiar simpla amenintare cu pierderea libertatii, spitalizarea involuntara sau sa fii inchis intr-o institutie sau sectie psihiatrica  impotriva vointei tale, fara nici un fel de proces sau audiere publica este destul pentru a-i speria pe cei mai multi. In practic fiecare provincie sau teritoriu din Canada, acestea sunt criteriile sau motivele principale pentru a fi inchis intr-o institutie psihiatrica  : judecata de a fi bolnav mental, judecata de a fi in pericol de a te rani fizic pe tine insuti sau pe altii, judecata de a nu putea sa-ti porti singur de grija. Notati ca aceste criterii sunt judecati morale subiective ale comportamentului dizident, bazate pe observatie si opinie, nu pe realitati medicale sau stiintifice. In ciuda faptului ca boala mentala sau dezordinea mentala, care in opinia mea este o metafora pentru dizidenta nu a fost niciodata clasificata ca o boala medicala, doar medicii sunt autorizati legal sa faca asemenea judecati fatale.

          In Ontario orice doctor poate semna o hartie de internare care forteaza un individ sa fie inchis in orice facilitate psihiatrica pentru primele 72 de ore de observatie si evaluare. Doi alti doctori pot semna o hartie de internare autorizand intemnitarea individului pentru inca 2 – 4 saptamani. In ultimii ani, aproximativ 50% din miile de persoane tratate in cele noua spitale din Ontario au fost spitalizate involuntar.

          Amenintarea sau faptul de a-ti pierde libertatea fiind inchis intr-o facilitate psihiatrica, pentru zile sau luni este inspaimantator. Lipsa dreptului de a-ti putea sustine cauza printr-un advocat in Ontario face ca dreptul de a face apel sau de a protesta sa fie inexistent si acest lucru serveste la sporirea fricii si disperarii oamenilor. Simpla amenintare a unui tratament psihiatric fortat precum si tratamentul insusi pot fi terorizante – de exemplu, electrosocurile de asemenea numite si terapie electroconvulsiva  ( ECT ), dar mult mai precis numite spalare electroconvulsiva a creierului de cativa supravietuitori si critici ai acestui tratament printre care Leonard Frank. Prietenul meu apropiat Mel mi-a povestit cum a fost tarat de mai multe de mai multe ajutoare de-a lungul unui culoar in camera unde se aplicau electrosocurile. Pot sa-mi imaginez teroarea lui si teroarea altora care au indurat aceeasi soarta. Am suferit o teroare similara cand am fost supus in mod fortat la peste 50 de socuri insulinice in 1950. Spre surpriza multor persoane acest tratament barbar care este de natura sa distruga creierul si memoria nu numai ca exista, dar se si dezvolta in Canada si Statele Unite. Principalele lui tinte sunt femeile si persoanele in varsta , in special femeile in varsta.

          Mai exista apoi amenintarea medicamentelor psihiatrice numite “medicatie”. Aceste chimicale ca de pilda tranchilizantele minore, antidepresivele si antipsihoticele ca de exemplu, Haldolul, Modicate, Thorazin si asa-numitul modificator al dispozitiei Litiu, nu sunt substante naturale ci otravuri fabricate, in mod adecvat numite neurotoxine de catre psihiatrul si criticul psihiatriei Peter Breggin in mai multe din cartile sale si de catre Joseph Glenmullen un instructor in psihiatrie la Harvard Medical School, in cartea sa “Prozac Backlash”. Aceste chimicale nu au o valoare sau un beneficiu medical dovedit. Ceea ce fac ele este sa controleze sau sa infranga orice comportament, stare sau emotie problematica sau perturbanta. Aceste toxine, in mod particular neurolepticele ca Haldolul, Modicate, Clorpromazina sunt atat de daunatoare si puternice incat multi supravietuitori ai psihiatriei si alti critici le numesc lobotomii chimice sau camasi de forta chimice. Aceste droguri au multe efecte care dauneaza, numite “efecte secundare” pentru a minimaliza modul in care sunt ele percepute, ca de pilda tremur, miscari incontrolabile ale mainilor sau ale altor parti ale corpului ( care survin in boli neurologice ca Parkinson sau diskinezia tardiva ), crampe musculare puternice, vedere incetosata, cosmaruri, izbucniri bruste de manie, agitatie, pierderi de memorie, lesin, tulburari ale circulatiei sangelui, crize si moarte subita. De fapt aceste asa-numite “efecte secundare” sunt efectele intentionate ale medicamentelor. Aceasta frica  de medicamentele psihiatrice este compusa din ignoranta si incertitudine, pentru ca psihiatrii si alti doctori omit sa informeze pacientii asupra efectelor ingrozitoare ale acestor medicamente.

          Fara folosirea amenintarii sau a fortei fascismul nu putea exista. Machiavelli, Mussolini, Hitler stiau acest lucru. Toti dictatorii si tiranii stiau acest lucru elementar. Si acesta este cazul psihiatriei. Fara utilizarea amenintarii si a fortei psihiatria institutionala ar muri. O multime de psihiatrii ar ramane fara locul de munca. Mi-as dori sa se intample acest lucru ! Psihiatria isi obtine autoritatea si puterea de a incarcera, spitaliza involuntar, si de a ameninta indivizii impotriva vointei lor din partea statului.

          Legislatia din domeniul sanatatii mentale da psihiatrilor si altor medici, puterea de a spitaliza involuntar orice persoana despre care ei cred, dupa numai cateva minute de examinare ca reprezinta un pericol pentru sine insasi sau pentru altii. Acest lucru este problematic. Legea sanatatii mentale presupune in mod gresit faptul ca doctorii pot prezice comportamentul periculos sau violent, ceea ce in realitate ei nu pot face. Trebuie sa subliniez faptul ca legea sanatatii mentale din Canada si Statele Unite permite in mod legal statului folosirea fortei pentru a retine sau incarcera oamenii pentru zile, saptamani sau luni. Din nefericire nu a existat niciodata un protest public asupra faptului ca oamenii judecati sau presupusi a fi nebuni sau periculosi, dar care nu sunt acuzati de nici o crima, pot fi cu toate acestea inchisi fara nici un fel de judecata sau fara a li se acorda drepturile legale prevazute pentru oameni acuzati de crime ca de pilda uciderea sau violul. Aceasta este detentia preventiva, care este ilegala in Canada si in celelalte asa-zisele tari democratice, dar care este legala si care constituie o practica obisnuita in toate statele politienesti si in tarile totalitariste. Nu cunosc nici un proces care sa puna problema spitalizarii involuntare ca detentie preventiva si prin urmare ca neconstitutionala.

          In psihiatria institutionala din statele fasciste tratamentul fortat este regula, nu exceptia. Tratamentul fortat si complicate experimente medicale impuse miilor de evrei, tigani, detinuti politici, femei si copii au fost indeplinite in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in lagarele mortii de pe tot intinsul Germaniei naziste. Exista acum dovezi incontestabile ca au fost psihiatrii germani, in mod special profesorii proeminenti din psihiatrie si sefii departamentelor psihiatrice care au fost responsabili pentru initierea si administrarea infamului program T4, care a implicat uciderea in masa in timpul holocaustului a peste 200.000 de pacienti psihiatrici si mii de copii si adulti bolnavi si handicapati. Termenul eutanasie si moarte blanda folosite pentru a descrie acest program criminal este un crud eufemism.

          Mare parte din psihiatria biologista care este in mare masura bazata pe asumtii nedovedite despre cauzele biologice si genetice ale schizofreniei si ale altor boli mentale, isi are originea la psihiatrul rasist si eugenist din Germania nazista, Ernst Rudin care a propagat mitul ca schizofrenia este o boala genetica. El impreuna cu sute de alti psihiatrii din programul T4 de ucidere in masa a pacientilor psihiatrici este inca citat in cateva articole din jurnalele psihiatrice, asa cum a dovedit  cercetatorul Lenny Lapon in stralucitoarea sa carte “Asasini in halate albe : Genocidul psihiatric din Germania nazista” . El a aratat ca mai multi psihiatrii germani din epoca nazista au emigrat in Statele Unite si Canada si au reusit sa-i indoctrineze pe multi dintre colegii lor cu teoriile lor biologice, genetice si rasiste asupra bolii mentale. Heinz Layman care a emigrat in Canada in 1937 este principalul responsabil pentru introducerea Thorazinului si a  Clorpromazinei si a promovat uzul medicamentelor psihiatrice in Canada.

          Acum avem o epidemie de leziuni ale creierului cauzate de medicamentele psihiatrice, partial datorate lui Layman si celorlalti doctori pe care i-a invatat. Intr-un articol dintr-un jurnal din 1954, Layman admitea ca Thorazinul este “un substitut farmacologic pentru pentru lobotomie” . In ciuda recunoasterii publice al acestui fapt alarmant, Layman nu a incetat sa foloseasca acest medicament pe multi dintre pacientii sai “schizofrenici” din spitalul Douglas din Montreal. Layman deasemenea l-a convins pe Ewen Cameron sa administreze clorpromazina si multe alte medicamente pe langa cantitati enorme de electrosocuri. Clorpromazina, considerat un medicament experimental la acea vreme , a fost in mare masura folosit pe multi pacienti in infamele experimente de spalare a creierului conduse de Cameron in institutul Allan Memorial  in anii 1950 si 1960.

          Atunci nu a existat consimtamant informat, asa cum nu exista nici acum. In timpul nazismului doctorii nu cereau permisiunea. Potrivit ideologiei naziste acestia erau “consumatori inutili” sau ”subumani”. Aceasta este atitudinea care inca domina psihiatria biologista de pe intinsul Americii de Nord. Alta mostenire a psihiatriei din Germania nazista este ampla acceptare si justificare a abuzurilor pentru a infrange vointa pacientilor necooperanti sau rebeli. Restrictiile fizice sau mecanice ca de pilda curelele, sforile, centurile, catusele si captivitatea in izolare sunt folosite in institutiile psihiatrice nu pentru a trata sau pentru protectie ci pentru a pedepsi oamenii pentru comportamente dizidente sau rebele. Aceasta etalare nuda a fortei si amenintarilor impotriva pacientilor de catre personalul spitalelor seamana cu brutalitatea personalului psihiatric german din timpul holocaustului.

          Frauda : Un foarte adecvat citat al lui Leonard Roy Frank, autorul cartii “influencing Minds” este acesta : “ Mistificarea este apararea psihiatriei impotriva pericolului de a se afla ”. Multe dintre etichetele sau diagnosticele folosite de psihiatrii nu se refera la probleme psihiatrice reale sau la boli existente. Profesorul de psihiatrie Thomas Szasz a expus frauda si mitul conceptului de boala mentala in multe carti, incepand cu clasica sa carte “ Mitul bolii mentale “ . Aceasta deformare este una dintre cele mai mari scandaluri stiintifice din epoca noastra. Cuvintele codificate care sunt acum folosite in psihiatria biologista ca de pilda antidepresivele, nu ajuta oamenii sa-si depaseasca depresia si nu inteleg cauzele depresiei.Termenul “camera tacuta” este o expresie frauduloasa pentru captivitatea in izolare. Cuvantul “medicatie” este de asemenea un eufemism inselator pentru substantele toxice la care multi dintre noi au fost supusi.

          Am incercat sa arat ca psihiatria coercitiva, institutionala are o istorie fascista si ca psihiatria biologista asa cum e practicata astazi in facilitatile psihiatrice din Canada si Statele Unite este inca bazata pe frica, forta si frauda. Psihiatria nu merita sprijinul public si guvernamental. Trebuie sa muncim pentru a aboli psihiatria. Trebuie de asemenea sa continuam sa muncim pentru a crea grupuri care promoveaza autoajutorul, centre care sa inlesneasca comunicarea si care sa permita oricui sa gaseasca adapost si sprijin. Trebuie sa ne creem propriile noastre alternative fata de sistemul monstruos si diabolic al sanatatii mentale. Facand acest lucru devenim mai puternici. Aceasta este munca noastra, provocarea noastra si speranta noastra.